entuziast definitie

ENTUZIÁST, -Ă adj. (și s.) Avântat, înflăcărat, stăpânit de entuziasm; care arată entuziasm. [< fr. enthousiaste, cf. gr. enthousiastes]. adjectiv entuziast

ENTUZIÁST, -Ă adj. avântat, înflăcărat, stăpânit de entuziasm. (< fr. enthousiaste) adjectiv entuziast

*entusiást, -ă s. și adj. (vgr. enthusiastés). Plin de entusiazm: om entusiast, aplauze entusiaste. – Și -ziast (după fr.). adjectiv entusiast

entuziást (-zi-ast) adj. m., pl. entuziáști; f. entuziástă, pl. entuziáste adjectiv entuziast

entuziast a. plin de entuziasm: aplauze entuziaste. ║ m. cel ce se entuziasmează lesne. adjectiv entuziast

ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de entuziasm, gata să se devoteze unei idei, unei cauze; care dovedește entuziasm, care se entuziasmează ușor. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste. adjectiv entuziast

ENTUZIÁST, -Ă, entuziaști, -ste, adj. (Despre per­soane) Stăpînit de entuziasm, plin de ardoare, capa­bil de însuflețire, de avînt, gata să se devoteze unei idei, unei cauze mari. Toți constructorii entuziaști ai socialismului din patria noastră au calitățile luptăto­rului conștient de măreția cauzei pe care o apără. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. Era cel mai entuziast, cel mai harnic și nu cel mai puțin inteligent dintre tinerii care făceau, cum se zice, bucătăria gazetei. VLAHUȚĂ, O. A. 257. ◊ (Substantivat) Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cînte rostul lumii și splendorile naturii? VLAHUȚĂ, O. A. I 65. ♦ (Despre acțiuni sau manifes­tări ale oamenilor) Care dovedește entuziasm. Partidul nostru, ca și partidele comuniste și muncitorești din cele­lalte țări democrat-populare, este organizatorul și mobili­zatorul maselor în munca entuziastă de construire a vieții noi, socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 49. Cînd Apostol sfîrși, îl întrebă cu o curiozitate entuziastă: Ei, și acuma ce ai de gînd să faci? REBREANU, P. S. 105. – Pronunțat: -zi-ast. adjectiv entuziast