entuziasm definitie

ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică]. substantiv neutruentuziasm

ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos) substantiv neutruentuziasm

entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme substantiv neutruentuziasm

entuziasm n. 1. exaltarea extraordinară a sufletului: entuziasm religios; 2. admirațiune exagerată: elogii dictate de entuziasm. substantiv neutruentuziasm

ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme. substantiv neutruentuziasm

ENTUZIÁSM s. n. Stare de însuflețire puternică, avînt, înflăcărare. V. exaltare, frenezie. Astăzi poporul, stăpîn în propria lui țară, clădește cu un entuziasm fără precedent orînduirea nouă, socialistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/1. Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. REBREANU, P. S. 94. Trebuie să arătăm că în junie e entuziasmul lucrurilor mari și devotamen­tul pentru adevăr. BĂLCESCU, O. I 327. – Pronunțat: -zi-asm. substantiv neutruentuziasm

*entusiázm n., pl. e și urĭ (vgr. enthusiasmós, inspirațiune divină, d. theós, zeŭ). Mare bucurie și însuflețire: toțĭ primiră cu entusiazm declarațiunea de războĭ. Mare admirațiune: eleviĭ aŭ în general entusiazm pentru profesorĭ. – Și -ziazm (după fr.). substantiv neutruentusiazm