enervare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeenervare
- Vezi aici mai multe rimeenervare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuen
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuene
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ENERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (Med.) Enervație. [< enerva]. substantiv femininenervare
enerváre (iritare) s. f., g.-d. art. enervắrii; pl. enervắri substantiv femininenervare
enervare f. 1. Med. mare slăbiciune; 2. starea celui enervat. substantiv femininenervare
ENERVÁRE, enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. substantiv femininenervare
ENERVÁRE, enervări, s. f. Tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație; iritare. V. agasare. Adunase în ea atîta neliniște, enervare, încordare mocnită și frică. DUMITRIU, B. F. 116. O ușoară enervare începea să coprindă trupa de atîta lungă așteptare. D. ZAMFIRESCU, R. 258. substantiv femininenervare
*enervațiúne f. (lat. enervátio, -ónis). Slăbirea nervilor. Fig. Perderea [!] răbdăriĭ, iritare. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv femininenervațiune
ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare]. verb tranzitivenerva
ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver) verb tranzitivenerva
enervá (a ~) (a înfuria) vb., ind. prez. 3 enerveáză verb tranzitivenerva
enervà v. a slăbi energia fizică sau morală. verb tranzitivenervà
ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. verb tranzitivenerva
ENERVÁ, enervez, vb. I. T r a n z. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria. V. supăra, agasa. ♦ Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100. verb tranzitivenerva
*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit. verb tranzitivenervez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluienervare
| enervare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | enervare | enervarea |
| plural | enervări | enervările | |
| genitiv-dativ | singular | enervări | enervării |
| plural | enervări | enervărilor | |