ENEACÓRD s.n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéacorde, cf. gr. ennea – nouă, lat. corda – coardă]. substantiv neutrueneacord
ENEACÓRD s. n. liră cu nouă coarde, la vechii greci. (< fr. ennéacorde) substantiv neutrueneacord
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pron. -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. substantiv neutrueneacord
eneacórd (-ne-a-) s. n. substantiv neutrueneacord
ENEACÓRD s. n. Liră cu nouă coarde, folosită de vechii greci. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéacorde. substantiv neutrueneacord
eneacord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eneacord | eneacordul |
plural | eneacorduri | eneacordurile | |
genitiv-dativ | singular | eneacord | eneacordului |
plural | eneacorduri | eneacordurilor |