ENDOECÍE s.f. (Biol.) Folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – înăuntru, oikos – casă]. substantiv femininendoecie
ENDOECÍE s. f. folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. (< endo- + gr. oikos, casă) substantiv femininendoecie
endoecíe s. f., art. endoecía, g.-d. endoecíi, art. endoecíei substantiv femininendoecie
endoecie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | endoecie | endoecia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | endoecii | endoeciei |
plural | — | — |