endoderm definitie

ENDODÉRM s.n. Stratul interior al embrionului celular; endoblast; stratul celular interior din corpul celenteratelor. ♦ Stratul interior al scoarței tulpinii sau al rădăcinii. [Pl. -me, var. entoderm s.n. / < fr. endoderme, cf. gr. endon – înăuntru, derma – piele]. substantiv neutruendoderm

ENDODÉRM s. n. 1. strat interior al embrionului celular; endoblast; hipoblast. 2. strat celular interior din corpul celenteratelor. 3. strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii. (< fr. endoderme) substantiv neutruendoderm

endodérm s. n., pl. endodérme substantiv neutruendoderm

ENDODÉRM, endoderme, s. n. 1. Foița interioară a embrionului animalelor superioare, din care provin tubul digestiv și glandele anexe. 2. Strat unicelular interior al peretului corpului la celenterate. 3. (Biol.) Strat celular intern al scoarței tulpinii și rădăcinii, lipsit de spații intercelulare. – Din fr. endoderme. substantiv neutruendoderm

ENDODÉRM, endoderme, s. n. (Anat.) Foița inte­rioară a embrionului animalelor superioare, în prima lui fază de dezvoltare. În embrionul pe cale de dezvoltare, apar treptat două straturi de celule: stratul embrionar extern (ectodermul) și intern (endodermul). ANATOMIA 264. ♦ (Bot.) Stratul interior al scoarței unei tulpini sau al unei rădăcini; scoarță primară. substantiv neutruendoderm