ENDOCÁRD s.n. (Anat.) Membrană subțire care căptușește cavitățile inimii. [< fr. endocarde, cf. gr. endon – înăuntru, kardia – inimă]. substantiv neutruendocard
ENDOCÁRD s. n. endoteliu care căptușește cavitățile inimii. (< fr. endocarde) substantiv neutruendocard
*endocárd n., pl. urĭ și e (vgr. éndon, înăuntru, și kardía, inimă). Anat. Membrana care căpătuește inima pin ăuntru [!]. V. pericard. substantiv neutruendocard
endocárd s. n., pl. endocárduri substantiv neutruendocard
ENDOCÁRD, endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile și valvulele inimii. – Din fr. endocarde. substantiv neutruendocard
ENDOCÁRD. endocarduri, s. n. Membrană subțire care căptușește cavitățile inimii. substantiv neutruendocard
endocard substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | endocard | endocardul |
plural | endocarduri | endocardurile | |
genitiv-dativ | singular | endocard | endocardului |
plural | endocarduri | endocardurilor |