ENDEMÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este endemic. ♦ Particularitate a unor specii, animale sau vegetale, de a viețui pe o arie restrânsă. [< fr. endémisme]. substantiv neutruendemism
ENDEMÍSM s. n. 1. caracter endemic. 2. particularitate a unor specii animale sau vegetale de a viețui pe un areal restrâns; endemicitate. (< fr. endémisme, engl. endemism) substantiv neutruendemism
*endemísm s. n. substantiv neutruendemism
ENDEMÍSM s. n. (Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din fr. endémisme, engl. endemism. substantiv neutruendemism
endemism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | endemism | endemismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | endemism | endemismului |
plural | — | — |