encomion definitie

credit rapid online ifn

ENCOMIÓN s.n. (Liv.) 1. Gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; elogiu. [Pron. -mi-on, var. encomiu s.n. / < it. encomio, cf. gr. enkomion – discurs]. substantiv neutruencomion

ENCOMIÓN s. n. 1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva. 2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu. (< gr. enkomion, discurs) substantiv neutruencomion

credit rapid online ifn

encomión și eng- n., pl. oane (ngr. engómion, vgr. egkómion). Sec. 18-19. Elogiŭ, laudă (pin [!] discurs). substantiv neutruencomion

encomión (livr.) (-mi-on) s. n., pl. encomioáne substantiv neutruencomion

ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Livr.) Cuvântare de laudă, elogiu în onoarea cuiva. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. enkómion. substantiv neutruencomion

ENCOMIÓN, encomioane, s. n. (Grecism învechit) Cuvîntare de laudă, elogiu. Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. ODOBESCU, S. III 10. – Pronunțat: -mi-on. substantiv neutruencomion

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiencomion

encomion  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular encomion encomionul
plural encomioane encomioanele
genitiv-dativ singular encomion encomionului
plural encomioane encomioanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z