enclitic definitie

ENCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvânt precedent, făcând cu el o unitate și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat]. adjectiv enclitic

ENCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos) adjectiv enclitic

*enclític, -ă adj. (vgr. egklitikós). Gram. Se zice despre un cuvînt care se leagă de cel precedent și n´are accent propriŭ, ca îl, ne în prinde-l, ascultă-ne. V. proclitic. adjectiv enclitic

enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice adjectiv enclitic

enclitic a. se zice de vorbele lipsite de ton și care se reazimă pe vorba anterioară, ex. văzându-te, spune-i ! adjectiv enclitic

ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus. adjectiv enclitic

ENCLÍTIC,-Ă, enclitici,-e, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care este legat de un cuvînt precedent, făcînd corp cu el, și nu are accent propriu. În « ducîndu-mă», pronumele « mă » e enclitic. ◊ Articol enclitic = articol hotărît pus la sfîrșitul unui cuvînt. În cuvîntul « omul », « l » e articol enclitic. adjectiv enclitic