emplastru definitie

EMPLÁSTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pânză, care se aplică pe locul bolnav; (pop.) plasture. [După fr. emplâtre, gr. emplastron]. substantiv neutruemplastru

EMPLÁSTRU s. n. leucoplast. (< lat. emplastrum) substantiv neutruemplastru

*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea [!] unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1. substantiv neutruemplastru

emplástru s. n., art. emplástrul; pl. emplástre substantiv neutruemplastru

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. substantiv neutruemplastru

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Medicament de uz extern, compus dintr-o pastă vîscoasă, densă, întinsă pe o bucată de pînză, care se aplică pe un loc bolnav; plasture. substantiv neutruemplastru