empiric definitie

EMPÍRIC, -Ă adj. Bazat numai pe experiența senzorială. ♦ Care se referă la empirism, care aparține empirismului. [Cf. fr. empirique, gr. empeirikos < empeiria – experiență]. adjectivempiric

EMPÍRIC, -Ă adj. 1. bazat numai pe experiența senzorială. 2. referitor la empirism. (< fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos) adjectivempiric

*empíric, -ă adj. (vgr. empeirikós, d. émpeiros, experient [!]). Care se bazează numaĭ pe experiență, nu pe metodă științifică: medicină empirică (= băbească). Subst. Filosof [!] care derivă toate ideile din experiență, empirist: Condillac era un empiric. Șarlatan care se dă drept medic. Adv. În mod empiric: babele tratează boalele [!] empiric. V. practic. adjectivempiric

empíric adj. m., pl. empírici; f. empírică, pl. empírice adjectivempiric

empiric a. care se bazează numai pe experiență: medicină empirică. ║ m. 1. șarlatan care practică ilegal medicina; 2. filozof care rapoartă toate la experiență. adjectivempiric

EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirlque, lat. empiricus. adjectivempiric

EMPÍRIC, -Ă, empirici, -e, adj. Care se referă la empirism, care are la bază empirismul; bazat pe expe­riență. Filozofie empirică. ◊ Medicină empirică = metodă de tratare a bolilor pe bază de experiență și de practici neștiințifice, fără cunoștințe teoretice. adjectivempiric