EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ◊ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy) substantiv femininempatie
EMPATÍE s.f. (Fil.) Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V. intropatie. [< fr. empathie]. substantiv femininempatie
*empatíe s. f., art. empatía, g.-d. empatíi, art. empatíei substantiv femininempatie
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. substantiv femininempatie
empatie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | empatie | empatia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | empatii | empatiei |
plural | — | — |