emotivism definitie

credit rapid online ifn

EMOTIVÍSM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme]. substantiv neutruemotivism

EMOTIVÍSM s. n. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. (< fr. émotivisme) substantiv neutruemotivism

credit rapid online ifn

emotivísm s. n. substantiv neutruemotivism

EMOTIVÍSM s. n. Teorie conform căreia propozițiile moralei nu descriu stări de fapt, ci exprimă sau provoacă sentimente și atitudini ce au legătură cu istoria folosirii cuvintelor. – Din fr. émotivisme. substantiv neutruemotivism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiemotivism

emotivism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emotivism emotivismul
plural
genitiv-dativ singular emotivism emotivismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z