EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo]. adjectivemotiv
EMOTÍV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo) adjectivemotiv
emotív adj. m., pl. emotívi; f. emotívă, pl. emotíve adjectivemotiv
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. adjectivemotiv
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție. Factor emotiv. Tulburare emotivă. ▭ Accentul emotiv cade, așadar, pe ultima propoziție din perioada întîi. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. 2. Care se emoționează ușor, care e stăpînit ușor de emoții; sensibil, impresionabil. Fire emotivă. adjectivemotiv
emotiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | emotiv | emotivul | emotivă | emotiva |
plural | emotivi | emotivii | emotive | emotivele | |
genitiv-dativ | singular | emotiv | emotivului | emotive | emotivei |
plural | emotivi | emotivilor | emotive | emotivelor |