emondare definitie

EMONDÁRE s.f. Acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondație. [< emonda]. substantiv femininemondare

emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri substantiv femininemondare

EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda. substantiv femininemondare

EMONDÁ, emondéz, vb. I. Tranz. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare) verb tranzitivemonda

EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța]. verb tranzitivemonda

*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză verb tranzitivemonda

EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. verb tranzitivemonda

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiemondare

emondare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emondare emondarea
plural emondări emondările
genitiv-dativ singular emondări emondării
plural emondări emondărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z