EMONDÁ, emondéz, vb. I. Tranz. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare) verb tranzitivemonda
EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța]. verb tranzitivemonda
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder. verb tranzitivemonda
emonda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)emonda | emondare | emondat | emondând | singular | plural | ||
emondând | emondați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | emondez | (să)emondez | emondam | emondai | emondasem | |
a II-a (tu) | emondezi | (să)emondezi | emondai | emondași | emondaseși | ||
a III-a (el, ea) | emondează | (să)emondai | emonda | emondă | emondase | ||
plural | I (noi) | emondăm | (să)emondăm | emondam | emondarăm | emondaserăm | |
a II-a (voi) | emondați | (să)emondați | emondați | emondarăți | emondaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | emondează | (să)emondeze | emondau | emondară | emondaseră |