EMOLIÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia]. adjectivemolient
EMOLIÉNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens) adjectivemolient
*emoliént, -ă adj. (lat. e-mólliens, -éntis). Care moaĭe părțile inflamate: emplastru emolient. S. n., pl. e. Medicament care moaĭe părțile inflamate. adjectivemolient
emoliént1 adj. m. (-li-ent), pl. emoliénți; f. emoliéntă, pl. emoliénte adjectivemolient
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte adjectivemolient
emolient a. care moaie părțile inflamate: cataplasm emolient. adjectivemolient
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis. adjectivemolient
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj. (Despre o substanță medicamentoasă) Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. Substanță emolientă. ◊ (Substantivat) Doctorul a recomandat un emolient. – Pronunțat: -li-ent. adjectivemolient
emolient adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | emolient | emolientul | emolientă | emolienta |
plural | emolienți | emolienții | emoliente | emolientele | |
genitiv-dativ | singular | emolient | emolientului | emoliente | emolientei |
plural | emolienți | emolienților | emoliente | emolientelor |