Alege sensul dorit: emisar -substantiv masculin emisar -substantiv neutru

emisar definitie

credit rapid online ifn

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius]. substantiv masculinemisar

EMISÁR1 s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius) substantiv masculinemisar

credit rapid online ifn

emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor. substantiv masculinemisar

*emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete [!] afară. V. armăsar). Agent însărcinat c´o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap. substantiv masculinemisar

emisár1 (persoană) s. m., pl. emisári substantiv masculinemisar

emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre substantiv masculinemisar

emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă. substantiv masculinemisar

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. substantiv masculinemisar

EMISÁR1, emisari, s. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat (de obicei în altă țară) cu o misiune secretă; p. e x t. orice persoană trimisă un­deva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridică ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335. substantiv masculinemisar

EMISÁR2 s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire) substantiv neutruemisar

EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire]. substantiv neutruemisar

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire. substantiv neutruemisar

EMISÁR2, emisare, s. n. Canal sau conductă care servește la îndepărtarea apelor adunate într-un loc. substantiv neutruemisar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiemisar

emisar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emisar emisarul
plural emisare emisarele
genitiv-dativ singular emisar emisarului
plural emisare emisarelor
emisar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emisar emisarul
plural emisare emisarele
genitiv-dativ singular emisar emisarului
plural emisare emisarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z