reduceri si promotii 2018
Definitie emis - ce inseamna emis - Dex Online

emis definitie

*emít, -mís, a -míte v. tr. (lat. emíttere. V. ad-mit, trimet). Daŭ drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun în circulațiune: a emite bilete de bancă. Exprim, manifest: a emite o dorință. adjectiv emit

EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre]. adjectiv emite

*emít, -mís, a -míte v. tr. (lat. emíttere. V. ad-mit, trimet). Daŭ drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun în circulațiune: a emite bilete de bancă. Exprim, manifest: a emite o dorință. verb tranzitiv emit

EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre]. verb tranzitiv emite

EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) verb tranzitiv emite

emite v. 1. a pune în circulațiune: a emite acțiuni pentru o întreprindere; 2. a produce în afară, a manifesta: a emite o opiniune. verb tranzitiv emite

emíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. emít, 1 pl. emítem; conj. prez. 3 să emítă; ger. emițấnd; part. emís verb tranzitiv emite

EMÍTE, emít, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora un act normativ. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre. verb tranzitiv emite

EMÍTE, emít, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire 1» păreri, idei, teorii etc.) A enunța, a da la iveală, a exprima, a lansa. Această părere... n-aș emite-o tocmai asupra unor versuri alcătuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81. 2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus în aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete. ♦ (Fin.; cu privire la hîrtii de valoare, bancnote etc.) A pune în circulație. 3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radiații care se pot propaga în mediul înconjurător; a împrăștia, a răspîndi. Soarele emite căldură. Orga emite sunete grave.E pretutindeni un foșnet de fire de borangic, de pînze de păianjen care emit sunete corespunzătoare. BOGZA, C. O. 387. verb tranzitiv emite

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului emis

emis   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emis emisul emi emisa
plural emiși emișii emise emisele
genitiv-dativ singular emis emisului emise emisei
plural emiși emișilor emise emiselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z