emir definitie

EMÍR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor țări musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind că se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. émir, ar. amir – prinț]. substantiv masculinemir

EMÍR s. m. 1. titlu dat descendenților lui Mohamed. 2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane. (< fr. émir) substantiv masculinemir

emír m. (fr. émir, d. ar. emir și amir, șef, de unde vine și amiral). Titlu descendenților lui Mohamet. Suveran musulman: emiru Afganistanuluĭ. substantiv masculinemir

emír s. m., pl. emíri substantiv masculinemir

emir m. 1. titlu dat descendenților lui Mahomed; 2. căpetenie arabă a unei provincii sau a unui trib mare. substantiv masculinemir

EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. substantiv masculinemir

EMÍR, emiri, s. m. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane ale Orientului. Emirii, vizirii și toți ofițerii așteaptă porunca să vie a se-nchina strălucirii tale. CARAGIALE, P. 137. substantiv masculinemir