reduceri si promotii 2018
Definitie eminent - ce inseamna eminent - Dex Online

eminent definitie

EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminensdominant]. adjectiv eminent

EMINÉNT, -Ă adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant) adjectiv eminent

*eminént, -ă adj. (lat. é-minens, -éntis, d. e-minére, a fi maĭ sus, a domina. V. iminent). Fig. Distins, superior celor-lalțĭ: elev eminent. Adv. Cu distincțiune, pin [!] excelență: România e o țară eminent (fals eminamente) agricolă. adjectiv eminent

eminént (excepțional) adj. m., pl. eminénți; f. eminéntă, pl. eminénte adjectiv eminent

eminent a. care domină, covârșește pe ceilalți. adjectiv eminent

EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. adjectiv eminent

EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (în special intelectuale) deosebite; remar­cabil, excelent, excepțional. Un eminent om de știință.O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S. 5. Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142. adjectiv eminent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului eminent

eminent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eminent eminentul eminentă eminenta
plural eminenți eminenții eminente eminentele
genitiv-dativ singular eminent eminentului eminente eminentei
plural eminenți eminenților eminente eminentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z