emendare definitie
- Vezi aici mai multe rimeemendare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuem
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cueme
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda]. substantiv femininemendare
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri substantiv femininemendare
EMENDÁ vb. I. tr. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda (1). [< lat., it. emendare, fr. émender]. verb tranzitivemenda
EMENDÁ vb. tr. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text). (< fr. émender, lat. emendare) verb tranzitivemenda
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză verb tranzitivemenda
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender. verb tranzitivemenda
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiemendare
| emendare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | emendare | emendarea |
| plural | emendări | emendările | |
| genitiv-dativ | singular | emendări | emendării |
| plural | emendări | emendărilor | |