embrionar definitie

EMBRIONÁR, -Ă adj. 1. De embrion, referitor la embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. (Fig.) Abia născut, în germen, la începutul existenței, al dezvoltării. [Cf. fr. embryonnaire]. adjectivembrionar

EMBRIONÁR, -Ă adj. 1. referitor la embrion. ◊ în stare de embrion. 2. (fig.) abia născut, la începutul existenței, al dezvoltării. (< fr. embryonnaire) adjectivembrionar

*embrionár, -ă adj. (d. embrion). De embrion: stare embrionară. Fig. Prea mic, în formațiune, rudimentar. adjectivembrionar

embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre adjectivembrionar

embrionar a. 1. relativ la embrion; 2. fig. care e în germen, în stare rudimentară. adjectivembrionar

EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire. adjectivembrionar

EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, care se referă la embrion, ca un embrion. Viață embrio­nară. ▭ Alterații de tiroidă cu îngrămădire de celule embrionare în țesutul conjunctiv. PARHON, O. A. I 284. Așa cum dorm, cu genunchii la gură, par întorși, în această noapte de preistorie, la poziția embrionară a ființei lor. BOGZA, C. O. 72. ◊ Dezvoltare embrionară = creșterea germenului în corpul mamei sau în interiorul oului. 2. Fig. Abia născut, la începutul dezvoltării sale; în fașă. În momentele hotărîtoare ale revoluției [din 1848] însă, burghezia germană s-a dovedit incapabilă și nepu­tincioasă să conducă masele poporului german la lupta împotriva feudalismului. Proletariatul era încă o clasă embrionară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 2/2. – Pronunțat: -bri-o-. adjectivembrionar