reduceri si promotii 2018
Definitie embrion - ce inseamna embrion - Dex Online
Alege sensul dorit: embrion - substantiv masculin embrion - substantiv neutru

embrion definitie

EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei ființe vii de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămânța din care va lua naștere prin germinație. 2. (Fig.) Început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon]. substantiv masculin embrion

EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon) substantiv masculin embrion

*embrión m. (vgr. émbryon, făt, germine [!], d. brýo, țîșnesc, abund, foĭesc. V. breĭ). Făt care începe a se forma. Germine, sîmbure care începe a se forma. Lucru prea mic: un embrion de societate. În embrion, în germine, în stare de embrion: societate în embrion (maĭ uzitat: în germine, în formațiune). V. mugur. substantiv masculin embrion

EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon. substantiv masculin embrion

EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului pînă în mo­mentul cînd toate organele sînt deplin formate. O primă metodă [de hibridare vegetativă]... constă în adăugarea de gălbenuș embrionului de găină, în ou. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 5/6. ♦ Germen al unei plante, existent în sămînța din care va lua naștere prin germinație o nouă plantă. Cînd ele [substanțele nutritive din sămînță] au fost consumate de embrion, acesta începe să-și caute și să acumuleze materii nutritive din mediul înconjurător, de­venind astfel o plantă independentă. BOTANICA 24. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni, al unui plan etc.; prima fază a dezvoltării unei ființe sau a unui lucru, element din care se poate dezvolta ceva; germen. – Pronunțat: -bri-on. substantiv masculin embrion

embrión (-bri-on) s. m., pl. embrióni substantiv neutru embrion

embrion n. 1. prima stare a unor ființe vii, animal sau plantă; 2. fig. lucru abia în naștere. substantiv neutru embrion

EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei ființe vii de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămânța din care va lua naștere prin germinație. 2. (Fig.) Început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon]. substantiv neutru embrion

EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon) substantiv neutru embrion

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului embrion

embrion   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular embrion embrionul
plural embrioane embrioanele
genitiv-dativ singular embrion embrionului
plural embrioane embrioanelor
embrion   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular embrion embrionul
plural embrioane embrioanele
genitiv-dativ singular embrion embrionului
plural embrioane embrioanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z