embaticár, -ă s. (d. embatic). Care plătește embatic. substantiv masculin și femininembaticar
EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar. substantiv masculin și femininembaticar
EMBATICÁR, embaticari, s. m. (Învechit) Persoană care ține o proprietate cu embatic. substantiv masculin și femininembaticar
embaticar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | embaticar | embaticarul | embaticară | embaticara |
plural | embaticari | embaticarii | embaticare | embaticarele | |
genitiv-dativ | singular | embaticar | embaticarului | embaticare | embaticarei |
plural | embaticari | embaticarilor | embaticare | embaticarelor |