emancipa definitie

credit rapid online ifn

EMANCIPÁ vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa. ♦ (Ant.) A elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența. ♦ A-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine. [P.i. 3,6 -pează. / < fr. émanciper, it., lat. emancipare]. verb tranzitivemancipa

EMANCIPÁ vb. 1. tr. a scoate de sub tutelă, de sub o dominație. II. tr., refl. a-și câștiga, a face să-și câștige independența; a (se) elibera de sub o dominație. III. refl. a se elibera de constrângeri; (fam.; despre copii și adolescenți) a-și permite libertăți nepotrivite cu vârsta sa. (< fr. émanciper, lat. emancipare) verb tranzitivemancipa

credit rapid online ifn

emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză verb tranzitivemancipa

emancipà v. 1. a pune pe un minor în afară de tutelă: minorul se emancipează prin căsătorie; 2. a libera din robie; 3. a ieși din marginile datoriei sau buneicuviințe. verb tranzitivemancipà

EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A se elibera de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale etc. 2. Tranz. (În unele state) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare. verb tranzitivemancipa

EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. A se desprinde, a se elibera, a nu mai depinde (de ceva sau de cineva), a-și cîștiga independența; a se elibera din iobăgie, din șerbie. Iorgu se emancipase de frate-său Costache și locuia singur. CARAGIALE, O. III 12. ◊ Tranz. Le vînduse cîteva sute de pogoane de pămînt... din dorința de a-i emancipa și în același timp de-a se emancipa și el de dînșii. REBREANU, R. I 54. Să emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC, O. 44. ♦ (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite pentru vîrsta sa. 2. T r a n z. (Jur.; învechit) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda o parte din drepturile unui major, înainte de a ajunge la majorat. verb tranzitivemancipa

*emancipéz v. tr. (lat. e-máncipo, -áre, d. manus, mînă, și cápere, a lua. V. încap, magopeț). Scot de supt [!] tutelă, de supt puterea părintească, din robie: a emancipa un minor, un rob. Liberez de vre-o pedică [!]: știința te emancipează de prejudiciĭ. V. refl. Îmĭ ĭaŭ multă libertate. verb tranzitivemancipez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiemancipa

emancipa  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)emancipa emancipare emancipat emancipând singular plural
emancipând emancipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emancipez (să)emancipez emancipam emancipai emancipasem
a II-a (tu) emancipezi (să)emancipezi emancipai emancipași emancipaseși
a III-a (el, ea) emancipea (să)emancipai emancipa emancipă emancipase
plural I (noi) emancipăm (să)emancipăm emancipam emanciparăm emancipaserăm
a II-a (voi) emancipați (să)emancipați emancipați emanciparăți emancipaserăți
a III-a (ei, ele) emancipea (să)emancipeze emancipau emancipa emancipaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z