emanatism definitie

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme]. substantiv neutru emanatism

EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme) substantiv neutru emanatism

emanatísm s. n. substantiv neutru emanatism

EMANATÍSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explică sursa și structura realității prin emanații dintr-un principiu suprem transcendent; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. substantiv neutru emanatism

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului emanatism

emanatism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emanatism emanatismul
plural
genitiv-dativ singular emanatism emanatismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z