ELUVIONÁR, -Ă adj. eluvial. (< fr. éluvionnaire) adjectiveluvionar
ELUVIONÁRE s.f. (Geol.) Ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către straturile lui superioare; eluviere; eluviune. [Pron. -vi-o-. / după fr. éluvionnement]. substantiv feminineluvionare
ELUVIONÁRE s. f. ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către cele superioare. (după fr. éluvionnement) substantiv feminineluvionare
eluvionáre (-vi-o-) s. f., g.-d. art. eluvionắrii; pl. eluvionắri substantiv feminineluvionare
ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. 1. Acțiunea de formare a eluviilor. 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol. [Pr.: -vi-o-] – După fr. éluvionnement. substantiv feminineluvionare
ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. Fenomenul de ridicare a sărurilor în soluție și a substanțelor coloide care se găsesc în dispersiune coloidală, din orizonturile inferioare ale unui sol spre cele superioare. – Pronunțat: -vi-o-. substantiv feminineluvionare
eluvionare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | eluvionare | eluvionarea |
plural | eluvionări | eluvionările | |
genitiv-dativ | singular | eluvionări | eluvionării |
plural | eluvionări | eluvionărilor |