ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere]. adjectiveluda
ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere]. verb tranzitiveluda
ELUDÁ vb. tr. a ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit. (< fr. éluder, lat. eludere) verb tranzitiveluda
eludá (a ~) (a ocoli, a evita) vb., ind. prez. 3 eludeáză verb tranzitiveluda
eludà v. a evita cu dibăcie: a eluda un ordin. verb tranzitiveludà
ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere. verb tranzitiveluda
ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit, a trece sub tăcere. A eluda o dispoziție administrativă. ◊ Refl. pas. Legea s-a eludat și licitațiunea a fost făcută numai de formă. I. IONESCU, D. 27. verb tranzitiveluda
*eludéz v. tr. (fr. éluder, d. lat. e-ludo, -lúdere, d. ludus, joc, școală. V. a- și i-luziune, pre-ludez). Dejoc, zădărnicesc, evit cu pricepere. verb tranzitiveludez
eludat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | eludat | eludatul | eludată | eludata |
plural | eludați | eludații | eludate | eludatele | |
genitiv-dativ | singular | eludat | eludatului | eludate | eludatei |
plural | eludați | eludaților | eludate | eludatelor |