elucubrațiune definitie

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațiúne s. f.] – Din fr. élucubration. substantiv femininelucubrație

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de idei absurde, închipuire fantastică, vorbărie deșartă, aberație. Tinerii noștri scriitorași ajung la cele mai absurde, la cele mai monstruoase elucubrații, pe care le dau ca literatură de senzație. VLAHUȚĂ, O. A. 232. – Variantă: elucubrațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, DR. II 177) s. f. substantiv femininelucubrație

ELUCUBRAȚIÚNE s.f. v. elucubrație. substantiv femininelucubrațiune

*elucubrațiúne f. (lat. elucubrátio, -ónis). Operă făcută cu multă muncă și veghere. Fig. Iron. Utopie, aberațiune, fantazie [!]: n´am timp s´ascult toate elucubrațiunile luĭ. – Și -áție. substantiv femininelucubrațiune

elucubrați(un)e f. 1. operă compusă cu multă muncă; 2. lucrare îndelungată și stăruitoare. substantiv femininelucubrațiune

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație. substantiv femininelucubrațiune

ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație. substantiv femininelucubrațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluielucubrațiune

elucubrațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elucubrațiune elucubrațiunea
plural elucubrațiuni elucubrațiunile
genitiv-dativ singular elucubrațiuni elucubrațiunii
plural elucubrațiuni elucubrațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z