elucubrație definitie

ELUCUBRÁȚIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală și multă răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (Peior.) Combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. [Gen. -iei, var. elucubrațiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration]. substantiv femininelucubrație

elucubráție (-cu-bra-ți-e) s. f., art. elucubráția (-ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (-ți-i-) substantiv femininelucubrație

ELUCUBRÁȚIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (peior.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. (< fr. élucubration, lat. elucubratio) substantiv femininelucubrație

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațiúne s. f.] – Din fr. élucubration. substantiv femininelucubrație

ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de idei absurde, închipuire fantastică, vorbărie deșartă, aberație. Tinerii noștri scriitorași ajung la cele mai absurde, la cele mai monstruoase elucubrații, pe care le dau ca literatură de senzație. VLAHUȚĂ, O. A. 232. – Variantă: elucubrațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, DR. II 177) s. f. substantiv femininelucubrație

*elucubrațiúne f. (lat. elucubrátio, -ónis). Operă făcută cu multă muncă și veghere. Fig. Iron. Utopie, aberațiune, fantazie [!]: n´am timp s´ascult toate elucubrațiunile luĭ. – Și -áție. substantiv femininelucubrațiune

elucubrați(un)e f. 1. operă compusă cu multă muncă; 2. lucrare îndelungată și stăruitoare. substantiv femininelucubrațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluielucubrație

elucubrație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elucubrație elucubrația
plural elucubrații elucubrațiile
genitiv-dativ singular elucubrații elucubrației
plural elucubrații elucubrațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z