elocuent definitie

bfclaxnet

ELOCUÉNT, -Ă adj. v. elocvent. adjectivelocuent

elocuént (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX). adjectivelocuent

bfclaxnet

*elocŭént, -ă adj. (lat. éloquens, -éntis). Care vorbește bine, cu elocŭență: orator elocŭent. Care e pronunțat cu elocŭență: discurs elocŭent. Fig. Convingător: lacrimĭ elocŭente. Adv. În mod elocŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte. adjectivelocŭent

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluielocuent

elocuent  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elocuent elocuentul elocuentă elocuenta
plural elocuenți elocuenții elocuente elocuentele
genitiv-dativ singular elocuent elocuentului elocuente elocuentei
plural elocuenți elocuenților elocuente elocuentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z