eliminare definitie

ELIMINÁRE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina]. substantiv feminineliminare

ELIMINÁRE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina) substantiv feminineliminare

elimináre s. f., g.-d. art. eliminắrii; pl. eliminắri substantiv feminineliminare

ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ Expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obținerii esențialului. – V. elimina. substantiv feminineliminare

ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina. In perioada actuală statul realizează în mod consecvent politica de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 534. ♦ Îndepărtare a unui elev din școală. Această greșeală gravă... i-a adus eliminarea din toate școlile statului. GALACTION, O. I 116. substantiv feminineliminare

*eliminațiúne f. (lat. eliminátio, -ónis). Acțiunea de a elimina. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv feminineliminațiune

*elímin și -ez, a v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez [!], a elimina un elev dintr´o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută. verb tranzitivelimin

ELIMINÁ vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elímin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare]. verb tranzitivelimina

ELIMINÁ vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare) verb tranzitivelimina

eliminá (a ~) vb., ind. prez. 3 elímină verb tranzitivelimina

eliminà v. 1. a da afară, a depărta: a elimina pe un solicitator; 2. fig. a suprima: a elimina un nume din listă. verb tranzitiveliminà

ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira. – Din fr. éliminer, lat. eliminare. verb tranzitivelimina

ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimină toxinele.Datorită respirației... sîngele poate absorbi fără întrerupere cantități mereu noi de oxigen și poate elimina în aerul înconjurător bioxidul de carbon acumulat în el. ANATOMIA 66. ♦ (În învățămînt) A da afară din școală. Vei fi eliminat din școală. Imediat voi supune cazul dumitale conferinței pro­fesorale. SADOVEANU, N. F. 145. verb tranzitivelimina

A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi. verb tranzitivaeliminagazeintestinale

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluieliminare

eliminare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eliminare eliminarea
plural eliminări eliminările
genitiv-dativ singular eliminări eliminării
plural eliminări eliminărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z