elice definitie

ELÍCE s.f. 1. Curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. hélice, it. elice, cf. gr. helixspirală]. substantiv femininelice

ELÍCE s. f. 1. curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc. (< fr. hélice) substantiv femininelice

elice, elice s. f. limbă. substantiv femininelice

elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elíce, art. elícele substantiv femininelice

*elíce și (maĭ bine) élice f. (vgr. ῾élix, d. elísso, învîrtesc; lat. helix, hélicis; fr. hélice). Geom. Spirală, linie trasă ca un șurub în prejuru [!] unuĭ cilindru. Șt. nat. Melc. Partea externă a urechiĭ. Mec. Un fel de roată cu aripĭ sucite (ca la moara de vînt) care, învîrtindu-se în apă, mișcă vaporu saŭ, în aer, aeroplanu. (V. probelă și zbat 1). Inventatoru eliciĭ poate fi considerat Leonardo da Vinci (1452-1519), care a descris-o. La 1803, Francezu Dallery din Amiens (1754-1835) șĭ-a brevetat invențiunea eliciĭ. La 1813, Cehu Iosif Ressel, născut la Chrudim, în Bohemia (1793-1857), inventă și el elicea, la 1826 apăru prima probelă la Triest, ĭar la 1 Oct. 1827 îșĭ brevetă și el invențiunea. Cam tot pe atuncĭ o inventă și Germanu Reiss, ĭar la 1840 Englezu Cummerow sosi la Triest cu probela luĭ. – Academia de Științe din Paris, la 17 Martie 1845, proclamă prioritatea invențiuniĭ luĭ Dallery în aintea [!] luĭ Sauvage, care a readus invențiunea fără să știe de invențiunea luĭ Dallery și a murit nebun de întristare că nu i s´a recunoscut meritu. substantiv femininelice

elice f. 1. linie curbă în formă de șurub; 2. Anat. partea externă a urechii; 3. aparat pus îndărătul unui vapor sau aeroplan spre a-l face să înainteze. substantiv femininelice

ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. – Din fr. hélice, lat. helix, -icis. substantiv femininelice

ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină avînd forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ și care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave sau a fluidului în care se rotește. 2. (Geom.) Linie curbă care taie sub un unghi con­stant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. – Variante: (franțuzism învechit) elísă (GHICA, S. 400), (rar) helíce (BART, S. m. 36) s. f. substantiv femininelice

a face elice expr. (d. bărbați) a schimba de mai multe ori poziția partenerei în timpul actului sexual. substantiv femininafaceelice

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluielice

elice  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elice elicea
plural elice elicele
genitiv-dativ singular elice elicei
plural elice elicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z