elibera definitie

ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaș. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare]. verb tranzitivelibera

ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș. ◊ a scoate din funcție; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare) verb tranzitivelibera

eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj. verb tranzitivelibera

eliberá (a ~) vb., ind. prez. 3 elibereáză verb tranzitivelibera

eliberà v. a remite, a preda: a elibera un certificat. verb tranzitiveliberà

ELIBERÁ, eliberez, vb. I. T r a n z. 1. A da libertate (cuiva), a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea, subjugarea suferită de cineva; a dezrobi, a descătușa. Eliberînd Romînia, Armata Sovietică a dărîmat zidurile închisorii în care regimul burghezo-moșieresc și imperialismul străin țineau înlănțuit poporul romîn. GHEORGHiU-DEJ, Art. Cuv. 517. Opera de industrializare socialistă și de transformare socialistă a agriculturii eliberează pe omul mun­citor de nesiguranța în fața zilei de mîine, de șomaj, mizerie, foamete. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. ♦ Refl. (Despre militari, ieșit din uz) A fi lăsat la vatră. Sfîrșise cei șapte ani de armată și se eliberase. CAMIL PETRESCU, O. II 99. ♦ Refl. (Chim.; despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămînînd în stare liberă. 2. A desărcina dintr-o funcție. A fost eliberat din postul de director. 3. (Despre instituții, autorități) A da cuiva, la cerere, un act, o hîrtie oficială. Sfaturile populare eliberează cetă­țenilor diferite acte de stare civilă. ♦ (În maga­zine) A preda marfa contra bonului care atestă plata. 4. (Cu privire la o încăpere, un teren etc.) A face liber, a goli, a evacua. Localul a fost eliberat la timp.Recoltarea grabnică a culturilor de toamnă este cerută și de nevoia de a elibera ogoarele pentru efectuarea însămînțărilor de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2776. Mîine vă eliberăm biroul... Vi-l amenajați cum credeți. V. ROM. martie 1954, 43. verb tranzitivelibera

ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat.Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare. verb tranzitivelibera

*eliberéz v. tr. (lat. elíbero, -áre). Liberez, daŭ drumu: a elibera un soldat din serviciŭ. Emit: a elibera un certificat. verb tranzitiveliberez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluielibera

elibera  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)elibera eliberare eliberat eliberând singular plural
eliberând eliberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eliberez (să)eliberez eliberam eliberai eliberasem
a II-a (tu) eliberezi (să)eliberezi eliberai eliberași eliberaseși
a III-a (el, ea) eliberea (să)eliberai elibera eliberă eliberase
plural I (noi) eliberăm (să)eliberăm eliberam eliberarăm eliberaserăm
a II-a (voi) eliberați (să)eliberați eliberați eliberarăți eliberaserăți
a III-a (ei, ele) eliberea (să)elibereze eliberau elibera eliberaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z