ELENIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. [< eleniza.] substantiv femininelenizare
ELENIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser]. verb tranzitiveleniza
elenizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | elenizare | elenizarea |
plural | elenizări | elenizările | |
genitiv-dativ | singular | elenizări | elenizării |
plural | elenizări | elenizărilor |