aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo. invariabilaleĭ
eléi (pop.) interj. invariabilelei
elei ! int. 1. de mirare; 2. de chemare: elei, soro ! elei, frate ! AL. [Onomatopee]. invariabilelei
ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică. invariabilelei
ELÉI interj. Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. Privind... a porumbeilor iubire, Ziceau toate-așa, pe rînd: «Elei, soro! Elei, frate! Așa paseri desfrînate Mai văzut-ați încă voi?» ALECSANDRI, P. I. 206. invariabilelei