ELÉGIC, -Ă adj. (Rar) Elegiac. [Cf. germ. elegisch]. adjectivelegic
ELÉGIC, -Ă adj. elegiac. (< germ. elegisch) adjectivelegic
ELÉGIC, -Ă elegici, -e, adj. (Rar) Elegiac. – Din elegie (după arheologie: arheologic). adjectivelegic
ELÉGIC, -Ă, elegici, -e, adj. (Rar) Elegiac. Această elegică și grațioasă baladă. ODOBESCU, S. I 210. adjectivelegic
elegic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | elegic | elegicul | elegică | elegica |
plural | elegici | elegicii | elegice | elegicele | |
genitiv-dativ | singular | elegic | elegicului | elegice | elegicei |
plural | elegici | elegicilor | elegice | elegicelor |