elegant definitie

credit rapid online ifn

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. [Cf. fr. élégant, lat. elegans]. adjectivelegant

ELEGANT la opt sute și un pol, la patru ace, la țol festiv, țigluit. adjectivelegant

credit rapid online ifn

*elegánt, -ă adj. (lat. élegans, -ántis). Nobil, grațios, distins în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: casă elegantă, stil elegant. Adv. În mod elegant. V. fercheș. adjectivelegant

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. (< fr. élégant, lat. elegans) adjectivelegant

elegánt adj. m., pl. elegánți; f. elegántă, pl. elegánte adjectivelegant

elegant a. care are eleganță. ║ m. persoană cu maniere și găteli alese. adjectivelegant

ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis. adjectivelegant

ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se distinge prin armonia și bunul gust al înfățișării exterioare. Se feri în lături, să salute pînă la pămînt o doamnă foarte elegantă. C. PETRESCU, Î. II 123. Din trăsură se coborî un tînăr, elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu gust, frumos. Ce frumos șal!... Trebuie să facă vro sută de galbeni.Tare-i elegant! ALECSANDRI, T. 308. 2. Care se deosebește, care se caracterizează prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. V. grațios. Este însuși autor al cîtorva elegante pagini de teatru sau de nuvele. MACEDONSKI, O. IV 27. Dacă unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor, și îndată venea dialogul elegant, fără pretenție și natural. NEGRUZZI, S. I 344. ◊ (Adverbial) Scoate o tabacheră de aur, pe care o întinde « elegant ». CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ F i g. Plin de tact, lipsit de brutalitate. O soluție elegantă. adjectivelegant

A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv. adjectivaseîmbrăcaelegant

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluielegant

elegant  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elegant elegantul elegantă eleganta
plural eleganți eleganții elegante elegantele
genitiv-dativ singular elegant elegantului elegante elegantei
plural eleganți eleganților elegante elegantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z