www.ReduPedia.ro
Definitie elegant - ce inseamna elegant - Dex Online

elegant definitie

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. [Cf. fr. élégant, lat. elegans]. adjectiv elegant

ELEGANT la opt sute și un pol, la patru ace, la țol festiv, țigluit. adjectiv elegant

ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. (< fr. élégant, lat. elegans) adjectiv elegant

*elegánt, -ă adj. (lat. élegans, -ántis). Nobil, grațios, distins în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: casă elegantă, stil elegant. Adv. În mod elegant. V. fercheș. adjectiv elegant

elegánt adj. m., pl. elegánți; f. elegántă, pl. elegánte adjectiv elegant

elegant a. care are eleganță. ║ m. persoană cu maniere și găteli alese. adjectiv elegant

ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis. adjectiv elegant

ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se distinge prin armonia și bunul gust al înfățișării exterioare. Se feri în lături, să salute pînă la pămînt o doamnă foarte elegantă. C. PETRESCU, Î. II 123. Din trăsură se coborî un tînăr, elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu gust, frumos. Ce frumos șal!... Trebuie să facă vro sută de galbeni.Tare-i elegant! ALECSANDRI, T. 308. 2. Care se deosebește, care se caracterizează prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. V. grațios. Este însuși autor al cîtorva elegante pagini de teatru sau de nuvele. MACEDONSKI, O. IV 27. Dacă unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor, și îndată venea dialogul elegant, fără pretenție și natural. NEGRUZZI, S. I 344. ◊ (Adverbial) Scoate o tabacheră de aur, pe care o întinde « elegant ». CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ F i g. Plin de tact, lipsit de brutalitate. O soluție elegantă. adjectiv elegant

A SE ÎMBRĂCA ELEGANT a se dichisi, a se înclifta, a se întitiriza, a se pune la marele fix / la patru ace / la țol festiv. adjectiv aseîmbrăcaelegant

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului elegant

elegant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elegant elegantul elegantă eleganta
plural eleganți eleganții elegante elegantele
genitiv-dativ singular elegant elegantului elegante elegantei
plural eleganți eleganților elegante elegantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z