electronic definitie

ELECTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la electroni, la electronică. [< fr. électronique]. adjectivelectronic

ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcționează după legile electronicii. ♦ muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice. (< fr. électronique) adjectivelectronic

ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj. 1. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. – Din fr. électronique. adjectivelectronic

electrónic adj. m., pl. electrónici; f. electrónică, pl. electrónice adjectivelectronic

ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S. f. Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique. adjectivelectronic

ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -e, adj. De electroni, referitor la electroni. adjectivelectronic