electron definitie

ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron]. substantiv masculin electron

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron]. substantiv masculin electron

ELECTRÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu cea mai mică sarcină negativă. (< fr. électron) substantiv masculin electron

electrón s. m., pl. electróni substantiv masculin electron

ELECTRÓN, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron. substantiv masculin electron

ELECTRÓN, electroni, s. m. Cel mai ușor element constitutiv al corpurilor încărcate cu sarcină electrică negativă. substantiv masculin electron

ELECTRONVÓLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt. substantiv masculin electronvolt

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului electron

electron   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electron electronul
plural electroni electronii
genitiv-dativ singular electron electronului
plural electroni electronilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z