ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = starea fizică particulară a spațiului în care există în același timp un câmp electric și un câmp magnetic. 2. (Despre instrumente de măsurat, relee etc.) Bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. électromagnétique]. adjectiv electromagnetic
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic. 2. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. électromagnétique) adjectiv electromagnetic
*electromagnétic, -ă adj. Relativ la electro-magnetizm. adjectiv electromagnetic
electromagnétic adj. m., pl. electromagnétici; f. electromagnétică, pl. electromagnétice adjectiv electromagnetic
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -ce, adj. Privitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic. – Din fr. électromagnétique. adjectiv electromagnetic
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -e, adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Cîmp electromagnetic v. cîmp (3). adjectiv electromagnetic
electromagnetic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | electromagnetic | electromagneticul | electromagnetică | electromagnetica |
plural | electromagnetici | electromagneticii | electromagnetice | electromagneticele | |
genitiv-dativ | singular | electromagnetic | electromagneticului | electromagnetice | electromagneticei |
plural | electromagnetici | electromagneticilor | electromagnetice | electromagneticelor |