ELECTROCOAGULÁ vb. I. tr. (Med.) A efectua o electrocoagulare. [Pron. -co-a-. / cf. fr. électrocoaguler]. verb tranzitivelectrocoagula
ELECTROCOAGULÁ vb. tr. a efectua o electrocoagulare. (< fr. électrocoaguler) verb tranzitivelectrocoagula
electrocoagulá (a ~) (-co-a-) vb., ind. prez. 3 electrocoaguleáză verb tranzitivelectrocoagula
ELECTROCOAGULÁ, electrocoagulez, vb. I. Tranz. (Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice. [Pr.: -co-a-] – Din fr. électrocoaguler. verb tranzitivelectrocoagula
electrocoagula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)electrocoagula | electrocoagulare | electrocoagulat | electrocoagulând | singular | plural | ||
electrocoagulând | electrocoagulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | electrocoagulez | (să)electrocoagulez | electrocoagulam | electrocoagulai | electrocoagulasem | |
a II-a (tu) | electrocoagulezi | (să)electrocoagulezi | electrocoagulai | electrocoagulași | electrocoagulaseși | ||
a III-a (el, ea) | electrocoagulează | (să)electrocoagulai | electrocoagula | electrocoagulă | electrocoagulase | ||
plural | I (noi) | electrocoagulăm | (să)electrocoagulăm | electrocoagulam | electrocoagularăm | electrocoagulaserăm | |
a II-a (voi) | electrocoagulați | (să)electrocoagulați | electrocoagulați | electrocoagularăți | electrocoagulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | electrocoagulează | (să)electrocoaguleze | electrocoagulau | electrocoagulară | electrocoagulaseră |