electro definitie

ELECTRO- Element prim de compunere savantă care intră în formația unor cuvinte tehnice, arătând că cuvântul se referă la „electricitate”. [Var. electri-. / < fr. électro-, germ. elektro-, cf. gr. elektron – ambră galbenă]. invariabilelectro

ELECTR(O)- elem. „electricitate”. (< fr. électr/o/-, germ. elektr/o/-, cf. gr. elektron, ambră galbenă) invariabilelectro

ELECTRO- Element de compunere însemnând „electric”, „bazat pe electricitate”, care servește la formarea unor substantive sau adjective. – Din fr. électr(o)-, germ. elektr(o)-. invariabilelectro-

electro-chimie f. partea chimiei ce tratează despre descompunerea corpurilor prin electricitate. invariabilelectrochimie

electro-magnet m. bară de fier moale magnetizată prin trecerea unui curent electric. invariabilelectromagnet

electro-terapie f. tratarea boalelor prin electricitate. invariabilelectroterapie

electro-dinamică f. partea fizicei care tratează despre acțiunea reciprocă a curenților electrici și acțiunea acestora asupra magneților. invariabilelectrodinamică

electro-magnetism n. partea fizicei ce tratează despre raporturile între electricitatea și magnetismul. invariabilelectromagnetism