electric definitie

*gimnót m. (îld. gimnonot, d. vgr. gymnós, nud, și nôtos, spinare). Zool. Un pește din regiunile tropicale ale Americiĭ, numit și anghilă electrică, fără aripă dorsală și care are de fie-care parte a coadeĭ niște lame membranoase care descarcă electricitate. adjectivgimnot

ELÉCTRIC, -Ă adj. De electricitate, care produce electricitate. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune; energie electrică = energie proprie numai câmpurilor electrice; centrală electrică = centrală care produce energie electrică; sarcină electrică = electricitate (1). [< fr. électrique]. adjectivelectric

ELÉCTRIC, -Ă adj. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității. ♦ câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate (1). (< fr. électrique) adjectivelectric

*eléctric, -ă adj. (d. lat. electrum, vgr. élektron, chihlimbar galben). De electricitate: curent electric, lumină electrică. Care se ocupă de electricitate: inginer electric. Subst. Inginer electric, electrician: un electric (ca un istoric). Adv. Pin [!] electricitate: oraș luminat electric. adjectivelectric

eléctric adj. m., pl. eléctrici; f. eléctrică, pl. eléctrice adjectivelectric

electric a. relativ la electricitate curent electric, lumină electrică. adjectivelectric

ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -e, adj. Referitor la electri­citate, care produce sau are energie legatâ de prezența electricității. Motor electric. Sonerie electrică. ▭ Fixat în tavanul galeriei, se afla un bec electric. BOGZA, V. J. 27. S-a întunecat... Lămpile electrice încep a sclipi. CARAGIALE, O. II 197. ◊ (Adverbial) Batoză acționată electric. ◊ Cîmp electric = regiunea spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică specială care există într-o astfel de regiune; sistem fizic care se află exclusiv în aceas­tă regiune. Energie electrică = energie care este proprie numai câmpurilor electrice. Scînteie electrică = scînteie produsă prin apropierea a două corpuri încărcate cu electricitate de sens contrar. Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrică. NEGRUZZI, S. I 154. (F i g.) Cînd auzii glasul aramei tunătoare... Electrică schinteie simții... și bucuria, Din inimă pe chipu-mi suită cu mînia, Pe fruntea-mi se aprinse, în ochii-mi străluci. AEEXANDRESCU, P. 145. Lumină electrică sau (familiar, substantivat) electrică = sistem de iluminație în care sursele de lumină sînt alimentate cu energie electrică. Se face-n Borșa dispensar, Ba și electrică se face! DEȘLIU, M. 34. Mie mi se și năzar holdele... cirezile de vite... lumina electrică. CAMILAR, TEM. 153. Conductă electrică sau fir electric = fir metalic, de obicei de cupru sau aluminiu, izolat ori nu, care servește îndeosebi la transportul și distribuția energiei electrice. Centrală electrică = sistem de instalații care servesc la producerea energiei electrice cu ajutorul unor generatoare puse în mișcare de motoare. Arc electric v. arc (5). Sar­cină electrică = electricitate (1). adjectivelectric

ELÉCTRIC, -Ă, electrici, -ce, adj. Care aparține electricității, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezența electricității. ◊ (Adverbial) Aparat care funcționează electric. ◊ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (și substantivat, f.) = sistem de iluminație în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. – Din fr. électrique. adjectivelectric

DINÁMO-ELÉCTRIC, -Ă, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transformă energia mecanică în energie electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo-électrique. adjectivdinamo-electric