EJACULÁRE s.f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. [< ejacula]. substantiv femininejaculare
EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula. substantiv femininejaculare
EJACULÁ vb. I. intr. A arunca afară un lichid. [< fr. éjaculer]. verb tranzitivejacula
ejaculá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculeáză verb tranzitivejacula
EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer. verb tranzitivejacula
A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic. verb tranzitivaejacula
ejaculare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ejaculare | ejacularea |
plural | ejaculări | ejaculările | |
genitiv-dativ | singular | ejaculări | ejaculării |
plural | ejaculări | ejaculărilor |