EJACULÁ vb. I. intr. A arunca afară un lichid. [< fr. éjaculer]. verb tranzitivejacula
ejaculá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejaculeáză verb tranzitivejacula
EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer. verb tranzitivejacula
A EJACULA a avea o cădere de calciu, a avea ornic, a-i da mustul în fiert, a da sămânța pe iarbă, a-i da tărâța în foc, a face bulbuci, a face hărți, a gripa cuiva carburatorul, a intra în vamă, a se lăsa mare, a pritoci, a sădi sămânța în tunel, a slobozi, a spumega, a stropi, a-i stropi crinul (unei femei), a stropi gazonul, a termina, a țâșni duhul (din cineva), a umple chiseaua (cuiva), a varia, a-i veni, a veni cu ornic. verb tranzitivaejacula
ejacula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ejacula | ejaculare | ejaculat | ejaculând | singular | plural | ||
ejaculând | ejaculați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ejaculez | (să)ejaculez | ejaculam | ejaculai | ejaculasem | |
a II-a (tu) | ejaculezi | (să)ejaculezi | ejaculai | ejaculași | ejaculaseși | ||
a III-a (el, ea) | ejaculează | (să)ejaculai | ejacula | ejaculă | ejaculase | ||
plural | I (noi) | ejaculăm | (să)ejaculăm | ejaculam | ejacularăm | ejaculaserăm | |
a II-a (voi) | ejaculați | (să)ejaculați | ejaculați | ejacularăți | ejaculaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ejaculează | (să)ejaculeze | ejaculau | ejaculară | ejaculaseră |