EHÉI interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: admirație, bucurie, regret, nostalgie; exclamație care însoțește evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. [Var.: ehé, ehehéi, hehéi interj.] – Onomatopee. invariabilehei
EHÉI interj. Exclamație care exprimă admirație, bucurie, regret, nostalgie sau care însoțește evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. V. hei. (Și în forma ehe, ehehei, hehei etc.) Ehe! cunoaște domnu Samson lumea! SADOVEANU, M. 164. Hehei! unul e Galibardi: om, o dată și jumătate. CARAGIALE, O. I 91. Da unde vreai dumneata să mergi? – La Popeștii-de-Sus. – Ehei! La Pocovnicu Iordache! id. P. 40. – Variante: ehé, ehehéi, hehéi interj. invariabilehei
EHEHÉI interj. v. ehei. invariabilehehei
EHEHÉI interj. v. ehei. invariabilehehei