reduceri si promotii 2018
Definitie egumeni - ce inseamna egumeni - Dex Online

egumeni definitie

egúmen m. (ngr. igúmenos, [d. vgr. ῾égúmenos = ῾egemón, șef], de unde și vsl. igumenŭ. V. egemonie). Stariț, superior de mînăstire. substantiv masculin și feminin egumen

egúmen s. m., pl. egúmeni substantiv masculin și feminin egumen

egumen m. superiorul unei mânăstiri de călugări. [Și igumen: gr. mod. IGŬMENOS]. substantiv masculin și feminin egumen

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos. substantiv masculin și feminin egumen

egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen). substantiv masculin și feminin egumen

EGÚMEN, egumeni, s. m. Conducător al unei mănăs­tiri de călugări; stareț, superior. Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80. O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154. Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251. substantiv masculin și feminin egumen

egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene substantiv masculin și feminin egumenă

EGÚMENĂ, egumene, s. f. Conducătoare a unei mănăstiri de călugărițe; stareță. Egumena schitului Roșioara era maica Evlampia. GALACTION, O. I 315. substantiv masculin și feminin egumenă

egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă verb egumeni

egumenì v. a se face egumen. verb egumenì

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stareți. – Din egumen. verb egumeni

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A îndeplini funcția de egumen, a conduce o mănăstire. La Snagov... el egumenise ani îndelungi. ODOBESCU, S. A. 300. verb egumeni

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului egumeni

egumeni   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) egumeni egumenire egumenit egumenind singular plural
egumenind egumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) egumenesc (să) egumenesc egumeneam egumenii egumenisem
a II-a (tu) egumenești (să) egumenești egumeneai egumeniși egumeniseși
a III-a (el, ea) egumenește (să) egumeneai egumenea egumeni egumenise
plural I (noi) egumenim (să) egumenim egumeneam egumenirăm egumeniserăm
a II-a (voi) egumeniți (să) egumeniți egumeneați egumenirăți egumeniserăți
a III-a (ei, ele) egumenesc (să) egumenească egumeneau egumeni egumeniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z